ISTORIC

 

  

Aşezată pe un pinten muntos ce străjuieşte oraşul Tg. Ocna, apare într-o primă atestare documentară ce aminteşte de construcţia schitului din lemn la 1653. Între ctitorii donatori apare Salomia, fiica lui Constantin Donose din Dărmăneşti. În 1757 este amintit ca metoc al Aşezământului spitalicesc „Sf. Spiridon” din Iaşi, având biserică din lemn, cu hramul „Sf. Gheorghe”, reconstruită în 1742. În 1803 a fost reclădit din piatră, primind al treilea hram „Buna Vestire”, funcţionând ca locaş de cult până în 1964 când, sub comunişti, a fost demolat.

Mănăstirea, prin vieţuitorii ei, a fost martoră activă la luptele din primul război mondial, fiind poziţionată foarte aproape de linia decisivă a frontului. Aşezată pe un pinten muntos ce străjuieşte oraşul Tg. Ocna, apare într-o primă atestare documentară ce aminteşte de construcţia schitului din lemn la 1653. Între ctitorii donatori apare Salomia, fiica lui Constantin Donose din Dărmăneşti. În 1757 este amintit ca metoc al Aşezământului spitalicesc „Sf. Spiridon” din Iaşi, având biserică din lemn, cu hramul „Sf. Gheorghe”, reconstruită în 1742.

În 1803 a fost reclădit din piatră, primind al treilea hram „Buna Vestire”, funcţionând ca locaş de cult până în 1964 când, sub comunişti, a fost demolat. Mănăstirea, prin vieţuitorii ei, a fost martoră activă la luptele din primul război mondial, fiind poziţionată foarte aproape de linia decisivă a frontului. Motivaţia demolării de către comunişti a fost construirea pe acele locuri a unei baze sportive şi tabere de creaţie, precum şi zondă de agrement. Datorită duhului mănăstiresc prezent permanent în acea minunată poiană de munte, după anul 1990, cu iniţiativa arhimandritului Epifanie Bulancea, s-a constituit un comitet pentru reconstrucţia aşezământului monahal.

Începând cu 3 Martie 1990 s-a început lucrarea la proiectul conceput de arhitectul Săvulescu din Bacău. Biserica, cu hramul „Înălţarea Domnului”, împreună cu clădirile adiacente ale complexului monahal, au fost finalizate în 10 ani, prin râvna obştei de măicuţe îndrumate duhovniceşte de părintele Epifanie Bulancea. Linia arhitectonică respectă stilul ştefanian, iar pictura neobizantină şi tehnica fresco a fost executată de Ioan şi Petru Paşcu din Agăş-Bacău. Cele peste 26 de măicuţe, îndrumate de duhovnicul Epifanie Bulancea sub stăreţia maicii Lucreţia Bulancea au diferite ascultări, inclusiv în ateliere de pictură. Componenţa administrativă a clădirilor include un număr de 100 locuri de cazare. Liantul acestor realizări este programul liturgic care cuprinde cele 7 Laude zilnice, în care se poate auzi cântarea psaltică de factură bizantină.Cu data de 15 Septembrie 2001, când a fost resfinţită în prezenţa unui număr mare de credincioşi, istoria Mănăstirii Măgura Ocnei şi-a reînceput firul statornic şi cutezător prin curgerea timpului, aflat sub pronia lui Dumnezeu.

 

 
© Copyright 2014. Designed by Corneliu Stoica dezvoltare web S.C. INFOSYST S.R.L.