MĂNĂSTIRE DE MAICI

               Urcând pe drumul betonat, după aproape 2,5 km, ne întâmpină pe stânga o clădire masivă din piatră, cu drapelul tricolor deasupra. Acesta este Monumentul Muzeu Măgura Ocnei, închinat eroilor din 1916-1918. Pe frontispiciul unde este o uşa şi un mic balcon din piatra este scris: ,,Spuneţi generaţiilor viitoare că noi ne-am făcut datoria!". Muzeul este deschis de la 1 mai - 15 septembrie, între orele 09:00 - 13:00. 

                                                               Monumentul Muzeu Măgura Ocnei

                  Odată ajunşi în curtea schitului, liniştea şi frumuseţile locului te cuceresc.

                  Bătrâna mănăstire fost martor al multor evenimente din secolul al XVIII-lea, al revoluţiei din 1821 şi al luptelor de pe Cosna şi Ciresoaia, unde bravii ostaşi ai Armatei a II-a Române, prin jurământul "Pe aici nu se trece!", au făcut cu piepturile lor zid de nepătruns în faţa ofensivei austro-germane, în august 1917.

            În acel an, Mănăstirea Măgura Ocnei a fost transformată în post de prim ajutor, unde mii de răniţi ai regimentelor ce luptau în zonă, au primit primul ajutor în chiliile şi curtea lui. Este o minune că acest sfânt locaş a scăpat nevătămat de obuzele duşmane.

              Dar de urgia comunistă mănăstirea n-a scăpat; în anul 1964, biserica a fost dărâmată până în temelii, cu târnăcoapele, iar materialele rezultate au fost folosite la alte construcţii în oraşul Târgu Ocna; maicile au fost alungate, aici amenajându-se un punct turistic. Locul şi-a reluat viaţa monahală la 28 mai 1990. Atunci au sosit aici primele maici şi arhimandritul Epifanie Bulancea. Aceştia au ridicat din temelie o biserică catedrală şi mai multe clădiri care să asigure obştii o viaţă normală.

                Clopotniţa din zid este construită la 40 m sud de altar, cu gang de intrare şi câte două încăperi laterale.  Biserica este o construcţie masivă din cărămidă şi piatră în formă de cruce.

                    Naosul are absidele foarte largi şi este luminat de câte o fereastră vitraliu la sud şi nord. Pe naos se află o mare turlă deschisă, poligonală în exterior, luminată de patru ferestre. 

                  Cupola şi faţadele exterioare au în partea superioară, sub cornişe, de jur împrejur, ocniţe pictate.

                    Intrarea se face prin vest pe o uşă din stejar, întărită metalic şi având pe faţa interioară sculptat pe Domnul nostru Iisus Hristos. 

                   Din pridvor în pronaos se intră tot printr-o uşă mare din lemn de stejar, sculptată pe ambele feţe, cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil spre pridvor şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel spre pronaos. Pardoseala este din marmură.

                                                    Vitralii mănăstire

                        Catapeteasma este din lemn de stejar frumos sculptat.

                Pictura este executată în tehnica frescă, iar icoanele tâmplei în ulei, autori fiind fraţii Petru şi Ioan Pascu. Pictura s-a făcut între 1994 şi 1997. 

        
 Naosul are absidele foarte largi şi este luminat de câte o fereastră vitraliu la sud şi nord.

                   La circa 50 m vest de biserică, s-a construit o clădire mare, din zid la parter şi primul etaj, din lemn la etajul doi. În partea sudică a acestei clădiri, este un frumos paraclis pictat, cu ferestre foarte largi, plafon semioval şi pardoseală din parchet.

Altă chilie, stăreţia şi alte anexe.

                 Urmând cărăruia ce duce în spatele chiliilor, se trece printr-o portiţă şi se ajunge la cimitirul mănăstirii, unde o bisericuţă de lemn străjuieşte tăcută la poalele pădurii.

                  ,,Poziţionarea acestui aşezământ într-un cadru mirific, binecuvântat de Dumnezeu, ca şi istoria sa zbuciumată, sunt punctele forte care atrag aici, pe Muntele Măgura, annual, mii de turişti români şi străini. Am pus la dispoziţie 70 de locuri de cazare în chiliile mănăstirii şi o bucătărie monahală, pentru toţi cei care vor să vină aici la odihnă şi reculegere, pentru toţi aceia care au nevoi sufleteşti.” 

preotul Epifanie Bulancea, stareţul mănăstirii.